Procesul Bologna - in si dincolo de contextul european actual
Privit din perspectiva europeana, procesul Bologna se incadreaza intr-o agenda mai larga definita de summit-urile Lisabona si Barcelona, ce contureaza un ansamblu in care sistemele nationale de instruire si educatie trebuie sa devina, impreuna, "...un sistem de referinta mondial in ceea ce priveste calitatea". In domenii precum asigurarea calitatii, recunoasterea diplomelor universitare si a stagiilor de studii in strainatate, precum si al adoptarii Cadrului European al Calificarilor (European Qualifications Framework- EQF), Comisia Europeana joaca atat un rol de sprijin, cat si unul complementar.
Cu toate ca unele componente ale sale, de exemplu mobilitatea studentilor si a cercetatorilor, se afla in stranse relatii cu alte domenii ale politicilor europene, procesul Bologna isi are propria identitate bine stabilita, asa cum de altfel se poate constata examinand perceptii asupra acestui proces inregistrate in afara spatiului european.
Departe de a semnifica o circumscriere sau o delimitare, aceasta noua identitate implica intre altele partajarea cunostintelor si experientei dobandite cu acele tari aflate in proximitatea geografica a spatiului european - si nu numai, care isi manifesta dorinta de a se angaja in eforturile legate de asigurarea calitatii, pentru elaborarea de structuri-cadru si descriptori pentru calificari sau curricula pentru ciclurile de invatamant superior.
Ceea ce ni se pare important de retinut este ideea conform careia trebuie incurajate si sprijinite universtatile care promoveaza calitatea la nivel european si perceperea acestei calitati in afara granitelor Europei. Numai in acest fel se va putea satisface un deziderat major si anume acela ca invatamantul superior european sa devina atractiv pentru celelalte regiuni ale lumii.
Ne aflam in prezent la jumatatea drumului spre termenul propus (anul 2010) pentru indeplinirea ambitiosului obiectiv al Uniunii Europene, anume acela de a deveni cea mai dezvoltata economie bazata pe cunoastere, prin construirea celor doua structuri convergente fundamentale: Spatiul Comun European al Invatamantului Superior si Spatiul Comun European al Cercetarii. Date fiind dimensiunea si complexitatea fara precedent ale acestui proces, precum si momentul specific in care ne aflam, credem ca nu este lipsit de relevanta un demers prin care sa se incerce o abordare prospectiva a dezvoltarii pe care ar putea-o inregistra in viitor Spatiul Comun European al Invatamantului Superior. Punctul de plecare pentru initierea unui astfel de demers ar putea fi reprezentat de un set de intrebari pertinente, de genul :
- Se poate garanta sustenabilitatea structurilor enumerate mai sus in afara unor angajamente concrete si formalizate ale statelor participante, inclusiv de sustinere financiara ?
- Ce trebuie sa cuprinda o descriere unanim agreata si asumata a Spatiului Comun European al Invatamantului Superior : principii, obiective, structuri, procese, referinte la o dimensiune sociala europena ?
- Cum si in ce masura va trebui asigurata consolidarea rezultatelor procesului Bologna dupa anul 2010 ?
|
